Manechine

?Ceea ce se descopera, dincolo de limpezimea epicului si provocarile tematice ale textului, in volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai innascutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimential, pentru broderia uneori baroca, alteori postmoderna a povestii, care se alcatuieste pe masura ce se destrama si se destrama pe masura ce se alcatuieste. Asemenea propriei memorii care, strapunsa de gheara melancoliei, le aduce la lumina din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat si decis identitatea auctoriala.? - Livia Iacob