Mami cea nemamoasa

Mami cea nemamoasa: Suisurile nostime si caderile emotionale ale maternitatii / The Unmumsy Mum de Sarah Turner este un punct de vedere cat se poate de subiectiv despre experienta de a deveni si de a fi mamica. Cartea ii va face pe parinti sa retraiasca momentele cand copiii lor erau inca mici, iar pe cei care aspira la statutul de mamica/ tatic ii va familiariza cu o imagine deloc cosmetizata a ceea ce inseamna experienta de parinte. Cartea nu cuprinde sfaturi pentru parinti, ci impartaseste extrem de sincer povestea, trairile si senzatiile autoarei care a devenit mama de doua ori intr-un interval de trei ani. O carte pentru toti cei care vor sa stie cam ce inseamna experienta de a fi parinte, dar si pentru parintii care au nevoie sa stie ca au mai trecut si altii prin ceea ce trec ei si ca au mai gandit, simtit si alti parinti exact ceea ce simt ei in anumite momente. Asadar, daca esti parinte si ai impresia ca numai tu nu faci fata cu brio acestei misiuni sau ca intreaga ta viata a devenit un haos de cand ai copii, stai sa vezi cum s-a descurcat protagonista acestei carti in aceasta ipostaza. Dupa ce vei citi cartea de fata, nimic din ceea ce ai facut sau ai spus in calitate de parinte nu ti se va mai parea atat de iesit din comun. Partea I - La ce ne-a trebuit copii? Prima parte a cartii ne face cunostinta cu Sarah Turner si cu viata ei si a sotului ei din perioada pre-maternitate si apoi ne arata cum se schimba viata lor odata cu tranzitia de la statutul de tineri casatoriti la cel de proaspat-parinti. Cartea se axeaza in principal pe experienta de mamica a autoarei care a trecut de la 0 la doi copii intr-un interval de trei ani. Sarah Turner povesteste aici cum era viata ei inainte de a avea copii cand ea si sotul ei obisnuiau sa petreaca pana tarziu in noapte, cand aveau toata libertatea de a face exact ceea ce isi doreau pentru ca erau total lipsiti de griji sau cand mancau nesanatos si beau mai mult decat ar fi trebuit. Urmeaza relatarea experientei de gravida a lui Sarah, experienta primei nasteri, in urma careia a venit pe lume fiul ei Henry si a celei de-a doua, la un interval de doi ani si sapte luni, in urma careia a venit pe lume cel de-al doilea ei fiu, Jude. Sarah Turner povesteste cu umor si cu o sinceritate absoluta ce ganduri ii treceau prin cap cand se trezea noaptea pentru a-si alapta bebelusii si cum ulterior se simtea vinovata pentru unele ganduri rautacioase cand constientiza cat de inocenti si de adorabili erau copiii, si mai ales cand isi dadea seama ca ei nu aveau nicio vina ca le era foame noaptea si ca in fond acesta era procesul natural prin care ei cresteau. Trecem asadar odata cu Sarah prin toate etapele vietii de proaspata mamica: nasterea, alaptarea, crearea unui grup de mamici cu care poti discuta despre orice, de la comportamentul bebelusului, la dorul de viata de dinainte de nastere sau despre sexul dupa nastere, participam la alegerea celui mai bun sistem port-bebe si descoperim principalele categorii de mamici pe care le identifica autoarea: Mamele Ecologiste, Mamele Femei de Cariera, Mamele Casnice, Mamele Elegante, Mamele Sleampete. In ceea ce o priveste pe ea, Sarh Turner se considera a fi pur si simplu o mamica relaxata. Cartea este presarata cu scurte citate apartinand si altor parinti referitoare la ceea ce au trait si simtit odata cu trecerea la acest nou statut din viata lor. Citatele au fost selectate de pe blogul autoarei ,,The Unmumsy Mum" ,,Mamica nemamoasa" - care a stat la baza continutului cartii de fata. In cazul in care te intrebi: De ce nemamoasa?, ei bine, raspunsul este cat se poate de simplu. Pentru ca asa s-a perceput autoarea a fi: o mamica mai putin mamoasa decat media. Partea a II-a - Viata, dar nu asa cum o stiam noi In partea a II-a a cartii patrundem in mijlocul familiei de patru membri a lui Sarah, in cadrul careia sotul ei James este cel care se trezeste dimineata si pleaca la serviciu, in timp ce Sarah este cea care ramane zilnic acasa cu cei doi baieti, intrebandu-se de fiecare data ce va mai face cu ei toata ziua. Sarah isi uraste viata cu doi copii mici, uraste sa stea acasa si este invidioasa pe libertatea sotului ei care nu trebuie sa indure chinul de a incerca toata ziua sa satisfaca nevoile (destul de multe) a doi copii mici si neajutorati, cu pretul renuntarii la propriile nevoi. Intram asadar in miezul vietii de familie cu doi copii mici, cu certurile care apar inerent intre parteneri din cauza oboselii si a frustrarii si vedem cum copiii schimba fundamental o relatie. Vedem ce inseamna viata sexuala cu doi copii mici in casa si cam ce inseamna relaxarea in aceleasi conditii. Autoarea vorbeste cu la fel de multa deschidere si sinceritate despre modul ireversibil in care se schimba corpul dupa doua nasteri si dupa doua perioade lungi de alaptare, despre iesirile cu copiii la locurile de joaca si ,,distractia" pe care o presupun aceste iesiri pentru parinti, despre cele mai recomandate tinute pe care sa le porti la astfel de ocazii sau despre jucariile care iti invadeaza casa. Tot aici vom afla ce nu ar face niciodata Sarah Turner ca mamica, dar si care sunt lucrurile (deloc putine la numar) de care ii este dor din perioada de dinainte de a avea copii. Partea a III-a - Daca tot ne-am apucat... In acest capitol aflam povestea lui Jude si a modului in care s-a luat decizia in familia Turner de a face un al doilea copil. Asistam in continuare la dificultatile prin care trece o mama cu doi copii mici, dar si la momentele simpatice generate de acest trio. Asistam de asemenea la momentele in care o mama mult prea solicitata de misiunea ei de a avea grija de doi omuleti ajunge sa spuna lucruri pe care nu le crede si pe care le regreta mai tarziu. Orice mama se va identifica la un moment dat cu Sarah si cu trairile ei contradictorii. Aflam de ce mamica cea nemamoasa si-ar fi dorit din tot sufletul ca al doilea copil sa fi fost o fetita, dar si mici detalii despre copilaria autoarei. Si mai presus de toate, descoperim si la Sarah Turner acel sentiment pe care il au adesea mamicile de doi sau mai multi copii, si anume, ca nu isi trateaza copiii la fel. Si pentru a scapa cat de cat si de acest sentiment de vinovatie care o incearca adesea de altfel, ii scrie o scrisoare celui de-al doilea fiu, Jude in care isi cere scuze daca l-a facut sa se simta vreodata inferior fata de fratele lui Henry. Partea a IV-a: Rutina zilnica Inceputul acestei a IV-a parti a cartii este o adevarata oda la adresa mamelor casnice, despre care autoarea spune ca: "merita premiul Mandria Marii Britanii pentru rabdare." Aici autoarea dezvaluie ca nu a rezistat in concediu de maternitate mai mult de sase luni cu niciunul din cei doi copii ai ei si dezvaluie si motivele pentru care "meseria" de casnica nu este deloc una potrivita pentru ea. Tot aici vom afla si o serie de momente tipice ale vietii de parinte, de care, crede autoarea, nu scapa nimeni si pe care le numeste: Legile lui Murphy pentru parinti, dar si o serie de jocuri si activitati pe care obisnuia sa le faca mamica nemamoasa cu copiii ei, precum si: "topul motivelor pentru care copiii mici sunt efectiv niste nesuferiti." Autoarea se va opri putin si la retelele de socializare si la falsitatea imaginii pe care o afiseaza multi parinti acolo alaturi de copiii lor, amintindu-ti sa iti aloci mereu o doza de rezervare atunci cand le interpretezi. Descoperim apoi aspectele pozitive, respectiv negative ale faptului de a avea copii, o lista destul de concisa din care il vei retine cu siguranta doar pe cel mai important: Ma gandesc la toate momentele viitoare in care voi fi foarte recunoscatoare ca noi doi am devenit patru si am creat cea mai importanta reteta pentru fericire: o familie. Suntem o familie. Asta-i aspectul cel mai pozitiv dintre toate. Partea a V-a: Fii ingaduitor cu tine Aceasta parte a cartii este o scrisoare de incurajare pentru toate mamicile care s-au indoit la un moment dat de calitatile lor de mame, pentru ca progeniturile lor nu s-au comportat in anumite imprejurari asa cum si-ar fi dorit ele sau pentru ca ele nu s-au ridicat la inaltimea propriilor asteptari. Autoarea, tine sa le asigure pe toate mamicile pe aceasta cale, ca nu este nimic in neregula cu ele si ca nu au niciun motiv sa se simta vinovate. Ba mai mult decat atat, acest capitol este o adevarata pledoarie pentru mamele imperfecte: Din partea mea, Supermamica poate sa se duca invartindu-se, cu tot cu briosele ei cu seminte de chia, pentru ca Supermamica nu este reala. Nimeni nu reuseste sa fie Supermamica tot timpul. Asadar, autoarea le incurajeaza pe mamici sa nu se mai simta vinovate pentru toate lucrurile pe care nu reusesc sa le faca perfect pentru ca ,,in meseria" asta, toti facem ce putem cel mai bine. Tot aici vei citi un pasaj foarte emotionant, dupa lectura caruia te vei gandi cel mai probabil sa o suni pe mama ta sau cel putin sa o apreciezi mai mult. Partea a VI-a: N-as schimba asta pentru nimic in lume In acest capitol vei regasi un scurt eseu despre rapiditatea cu care cresc copiii si despre cum, inevitabil, toti parintii devin la un moment dat nostalgici dupa anii in care acestia erau doar niste bebelusi, dar si un raspuns cat se poate de obiectiv la intrebarea: Faptul ca esti parinte iti schimba personalitatea? In plus, autoarea iti va oferi cateva argumente pentru a nu te mai simti vinovata data viitoare cand te vei plange de momentele mai grele din viata de mamica si pentru a te simti libera sa te plangi cat vrei daca asta simti cu adevarat. Descopera cele 50 de lucruri pe care Sarah Turner le-a invatat de cand a devenit mamica, de care iti vei aminti atunci cand vei fi si tu mamica la randul tau, sau cu care vei fi mai mult sau mai putin de acord, in cazul in care esti deja mamica. O carte simpatica, numai buna de facut cadou proaspetelor mamici sau cu care sa te delectezi in momentele tale de relaxare, cand vei dori sa iti aduci aminte de vremurile in care erai mamica de copii mici. In cazul in care te pregatesti doar pentru momentul in care vei deveni parinte, trebuie sa tii cont de faptul ca experienta lui Sarah Turner cu copiii mici nu trebuie sa fie neaparat si experienta ta. Sa fii parinte este o experienta unica si plina de satisfactii si oricine ajunge sa o traiasca trebuie sa se simta binecuvantat.