E greu să o cuprinzi pe mama în cuvinte. E ca și cum ai încerca să definești dragostea… sau blândețea… sau răbdarea! Și totuși, pe calea inspirației, având-o pe mama ca muză, s-au aventurat mulți.Însă dintre multele mărturii consemnate de-a lungul vremii aducem în fața voastră versiunea englezului Walter Crane – „My Mother”/„Mama” – apărută în anul 1873. Capodopera este scrisă în stilul „poeziilor de somn ușor” și ilustrată folosind numai trei culori tipografice, revelând geniul creatorului său atât în plan textual, cât și grafic. Succesiunea de tablouri, însoțită de versuri scurte, coagulează imaginea unui univers guvernat de figura mamei. Astfel, într-o primă parte, mesajul textual se compune dintr-o serie de întrebări care își află răspunsul, percutant și elocvent, în substantivul MAMA. Întrebările marchează trepte fundamentale în devenirea individului având-o pe mama ca imagine centrală. În sensul acesta, mama este aducătoare de liniște; mama este cea care veghează; mama este cea care poartă de grijă și ne insuflă valori; mama este cea care alină durerea. A doua parte a cântecului dedicat mamei se evidențiază prin afirmații tari, exclamative. Iar acestea capătă rol compensator grijii mamei evidențiată în prima parte – „alinarea ei voi fi”, „respectul meu etern îl are”. Ilustrațiile amplifică valoarea poeziei dublându-i înțelesurile. Restaurarea acestora, realizată de Horea Grindean și de Daniela Gheorghiță, este sincronizată în mod original traducerii din limba engleză. Cu toate acestea, ediția Signatura anexează și varianta originală pentru ca accesul la valoarea autentică să fie accesibil lectorului.
Cărți,multe cărți.
