"Scriitor erudit ?i italienist eminent, poetul Geo Vasile, autor a zece c?r?i de liric? în român? ?i în italian?, dintre care patru publicate la edituri din Italia, î?i vede de drumeagurile sale poetice indiferent la t?r?boiul artistic al ultimelor etape. Constructele poetice din Madonizând jongleaz? cu diverse forme fixe ?i cu întors?turi de topic? medievale, dar ?i cu versuri libere sau albe. Este greu s? încerci a?a ceva ?i s? nu gre?e?ti ori s? nu apari ca un chinuit plat, nu îi este dat oricui s? fie juglero.
Spectaculosul regener?rii unor re?ete consacrate de sute de ani vine din absorbirea neologismelor de dat? recent? tip angiografie, ?i între?eserea lor cu formul?ri de menestrel târziu, rafinat renascentist ?i chiar baroc.
Italienistul preia câte un motto inspirat din L. Wittgenstein (?La verità non e nelle cose, ma nel linguaggio?. Preiau ?i eu traducerea ? dar nu e chiar a?a în acest caz, c?ci poemele sunt aglomerate ?i cu ?lucruri?) ?i din Marianne Moore (?Non c?è poesia d?amore senza crudeltà? ? din nou traducere). Cruzimea aici este mai degrab? un naturalism autoscopic, punerea în cheie cultural? a bolii-uzurii ?i a instrumentarului spitalicesc cu nume barbarizante, îns? poetizate cu umor ?i (auto)ironie, ba chiar ?i madonizate.
Poetul joac? mereu la dou? capete, parc? exersând medievalul spirit al opu?ilor. Antonimele ar fi aici o art? înalt?, specific? modernismului înalt ?i o alta ironic-sarcastic? sc?ldat? în neologisme sanitare, rebarbative. E ca ?i cum ai revedea talgerele balan?ei poeziei spaniole de secol XIII: ?Cantigos de amigo?, poeme de dragoste inspirate din lirica trubadurilor provensali, în contrabalans având mali?ios-ironicele ?Cantigas de amigo y de maldizer?. Gen ?mânat parc? de brânc?/ pe bulevarde comuniste, curve, mili?ieni, alimentare,/ chiar dac? uneori în biblioteca veneai s? vezi zei?e// îndr?gostite doar de-atle?i vârto?i ?i de momi?e?// f?ceai conspecte pentru seminarii de îndoctrinare,/ Doctor Faustus, îl citeai pe-atunci, în limba frânc?? (MUL?IME VID?). Aici este ?i contribu?ia original? a lui Geo Vasile.
Ca s? po?i degusta cum se cuvine aceast? art? a intertextualit??ii elitiste, în rela?ie combinatorie cu postmodernista ironie de periferie, trebuie s? fi citit ce trebuie ?i mult. Altfel, s-ar pierde prea mult din aceast? scriitur? în cheie, anatomizat? savanto-inteligent: ?dup? ce ?i-au despicat sternul cu flexul,/ dup? ce te-au deschis ca pe-o carte,/ chirurgul cite?te sub lup? nexul ?i plexul,/ decide un by-pass între Venus ?i Marte?.
Cred c? ar fi bine s? închei prefa?a cu un sc?p?r?tor poem despre?prefe?e, ?André&Alain?, auto tradus: ? Inna î?i ie?ea din min?i când venea vorba/ de maic?-sa sau de prieteni,/ cum ar fi André Pierre de Mandiargues,/ colec?ionar de pornografie sau de Allain Robbe-Grillet,/ cel ce îndr?znise s? scrie în prefa?a antologiei Templul cu oglinzi:/ ?dac? nu va fi cuminte,/ o vom închide în dulapul cu p?pu?i moarte?. // ?Inna andava su tutte le furie quando cadeva il discorso/ su sua madre o amici,/ come sarebbe André-Pierre de Mandiargue,/ collezionista di pornografia oppure di Alain Robbe-Grillet,/ colui che aveva osato di scrivere nel prologo dell?antologia Il Tempio degli specchi:/ ?se non sarà brava,/ la chiuderemo nello scrigno delle bambole morte?." - Felix Nicolau
Cărți,multe cărți.
