Doamne, ce perioada am trait! De la ultima aparitie a revistei, la inceput de martie, s?au intamplat cate nu s?au intamplat intr?o generatie sau doua? Timpul nu mai are rabdare cu noi, nici noi cu el ? fortam limitele proprii, dar si ingaduinta lui Dumnezeu. Am redevenit aceiasi copii obraznici si nemintosi ca in pragul marilor cataclisme planetare. Am amestecat, iarasi, trufia cu inteligenta, iar acest cocktail distrugator ne va pierde. Civilizatia crucii se naruie, o alta lume deja s?a instalat la butoane. Chiar trebuie sa tinem cont de aceasta realitate, nu este nici o metafora, nici un mod alegoric/simbolic de a vorbi. Este un fapt concret!
Pandemia COVID ?19 a fost primul val care a spulberat vietile noastre, obisnuintele si confortul, marile certitudini si micile bucurii. Apoi, a venit infomedia in care am plonjat cu toata planeta la un loc: panica individuala, stres comunitar, ritualul macabru al cifrelor de seara cu morti si infectati. Dupa care, rapid, a aparut o forma soft de dictat sanitar, ambalat in masti de protectie si cartoane prin parcari de mall?uri, in forme de distantare sociala (eu as fi numit?o sanitara), dar si cu imixtiuni ingrijoratoare privind practicile religioase ale pamantenilor. Si aici vreau sa ma opresc putin? Toate masurile luate de autoritati au fost bune, intr?o prima faza ? iar acest lucru trebuie recunoscut cu onestitate. Virusul chiar exista, el ucide persoanele vulnerabile, dar sare si la gatul unora care nu fac parte din categoria de risc. Asadar, sa nu fortam sansa sau mana lui Dumnezeu, zicand ca nu e nimic grav, e doar o viroza. Nu e cazul sa gandim asa. Dar de aici si pana la a mentine reguli abrupte si discriminatorii fata de comunitatea de crestini din Romania mi se pare un pas urias, mai ales dupa ce varful infectarilor a trecut fara mari probleme. Asadar, am avut cateva momente in care ?inteligenta? guvernantilor trebuia sa se vada la lucru: in noaptea de Inviere, cand lumea putea participa afara, in numar limitat, la slujba si la luarea luminii; inchiderea totala a cimitirelor, cand intrarile puteau fi limitate la un numar de persoane; relaxarea ulterioara, cu permisiunea acordata greu, ca un hatar, credinciosilor de a participa la Liturghiile duminicale (tineti minte ca totul era gata de repornit, numai bisericile nu); limitarea drastica, aberanta ai zice, la participarea la actul cultic, cu cei 8 mp de persoana si cu mastile pe fata in aer liber; impartasirea cu lingurite de plastic sau folosind diferite tehnici de manipulare a Sfintelor; si, ca un corolar, circul facut la inmormantarea IPS Pimen de catre haterii de serviciu, de catre goarnele mainstream. Goarne care au interpretat exact partitura izolarii extreme, a carantinofiliei, a dispretului fata de cei adunati sa?si petreaca pastorul pe ultimul sau drum. Laturile au curs din belsug peste capul crestinilor, iar cei care dezbina cu adevarat, care creeaza dezordine, haos si conflicte din nimic sunt acesti stipendiati ai banului public, pe de o parte, dar si rasfatati ai mediului de afaceri fara frontiere, fara inima si fara Dumnezeu. Oameni ai nimicului, moralisti ai neantului, magicieni ai urii: formatori de opinie! In fata acestei dezlantuiri de furie nu poti trage decat o singura concluzie: dracul urii si al dezbinarii totale a fost eliberat, el bantuie nestingherit printre noi si nu e cine sa?l lege. Vino, Doamne, si la gherghesenii acestia ai Tai, ultimii locuitori pe a treia planeta de la Soare! - Razvan Bucuroiu, Editorial - Atentie, e liber!
Cărți,multe cărți.
