Lena, fata lui Anghel Margarit

Nu stia cat timp dormise asa, ziua in amiaza mare. Afara, lumina incepuse sa se ofileasca. In curand va fi seara. Trecuse o zi. Oare Cantemir, asa cum amenintase, o parase mamei lui? Va fi oare data afara? Lena incerca usa odaii. Era descuiata. Ar fi putut fugi, dar unde sa se duca? Nu avea unde. Ar fi vrut sa mai coboare o data in subsol, sa controleze daca totusi nana Lisa nu se intorsese, sa o implore sa fuga cu ea. Si ar fi vrut sa se spele, sa se pieptene, sa se schimbe, dar isi dadu seama ca nu era prudent sa coboare la subsol. Valentina Racoteni ii spusese sa nu coboare. Isi aminti de propunerea Roxanei sa fie prietene, aliate, dar isi dadu seama si de laudarosenia acestei fetite careia, ca si lui Cantemir, nu-i fusese niciodata foame. Lena nu avea bani, nu avea acte, nu cunostea pe nimeni. Depindea de "oamenii de sus". Data afara din aceasta casa, putea muri de foame, cersetoare pe strada, sau sa fie arestata ca vagaboanda. Cat timp va trebui sa indure soarta asta? Nu stia, si nici nu banuia cum ar mai putea sa se schimbe vreodata ceva.