Deschiderea catre o fenomenologie a imaginii propusa de Medeea Iancu apare a fi o incercare de recucerire in spatiul literaturii a cotidianului. Dimensiunea fenomenologica este data de suspendarea (epohe) semnificarii si respingerea hermeneuticelor textuale. Agresivitatea limbajului este in fond presiunea realului asupra imaginii. Impresia nemanifesta este ca imaginea textureaza realitatea, iar evenimentele sant percepute ca cenzurate de constructii semantice si conventii. Pentru a accede la o adevarata fenomenologie a imaginii Medeea isi propune sa reinventeze arbitrariul cotidianului. Referirea la erotic este o introducere in dimensiunea trairii care capata semnificatie in jocul secund al constientizarii si exprimarii. Prima parte a textului propus este o redare subiectiva a experientei erotice: ?realizez un exercitiu de apropiere prin iubire. Iubirea fata de mine exprimata prin dorinta fata de Heloise. Sunt Lora si o sa ma povestesc aici. Pana unde pot sa ajung in mine?. ?In Minele? ca univers de povestit devine astfel un exterior si astfel capata notiune de obiect ?obiectul Lora? care poate fi povestit. Sau macar expus.
Cărți,multe cărți.
