Jurnal de asasin

?Volumul de fata, fara sa fie nici autodenunt, nici marturisanie, dar nici un policier in toata regula, cum s-ar putea crede, este un demers inedit, nu foarte apropiat de ceea ce, literar vorbind, inseamna jurnal, constituindu-se, mai degraba, intr-un eseu ceva mai extins, care subordoneaza temei o arhitectura scripturala bazata pe o frazare inspirata, lipsita de inflorituri inutile, ce se lectureaza cu usurinta specifica literaturii minore, de metrou, dar avand substratul unor intrebari consistente legate de problematica personajului inadaptat si inadaptabil, arborand insa, cu veritabil talent actoricesc, aparenta unei normalitati bonome. Psihologie versus psihiatrie, improbabila legatura a asasinului cu religia, mostenirea genetica a individului faptuitor, cunoscut, ca Lee Harvey Oswald, sau niciodata banuit, predestinarea, alaturi de elementele care definesc, in general, personalitatea (hobby-uri, sensibilitati, convingeri), toate acestea, tratate dintr-o pozitie declarata de reprezentant al «tagmei», fac din «Jurnal de asasin» o carte speciala, generatoare de sentimente si cercetari de sine nemaiavute.? - Mihail Soare