Invazia extraterestrilor

Asa este, in aceasta lume sunt suferinte, unele inimaginabile, asa este, sunt oameni bolnavi; este durere, este disperare, este depresie... Dar fiind trist, fiind descurajat, vei contribui, fie si inconstient la sporirea acestei stari de lucruri, fiind cuprins de deznadejde, de durere, nu faci altceva decat sa atragi raul, asa cum un magnet atrage pilitura de fier... Si prin asta permiti raului sa se manifeste cu si mai multa intensitate... Asa incat, poate ca un strop de veselie, nu ar dauna nimanui, chiar dimpotriva... Aceasta este opinia mea, fireste... Cine vrea sa fie de acord, bine, cine nu vrea, iar bine... La toate posturile de radio si de televiziune precum si pe internet, se anunta ca mai multe nave extraterestre se pozitionasera in jurul Pamantului si ca stateau acolo nemiscate... Dintr-un moment in altul, se astepta ca acestea fie sa bombardeze Pamantul, fie sa trimita niste aparate de zbor in care se se afle fiinte nemaivazute care, dupa un timp, ii vor lua prizonieri pe oameni... Intre timp, lumea era ingrozita... Multi oameni iesisera pe strazi, intr-o debandada de nedescris... Sirenele urlau, masinile claxonau, oamenii tipau, animalele erau zapacite, erau atat de zapacite, incat vorbeau limbi straine... Astfel cainii croncaneau, pisicile guitau, ciorile oracaiau, broastele latrau, gainile miorlaiau, porcii mugeau, vacile cotcodaceau... Toti erau inspaimantati si priveau cu groaza navele extraterestre care stateau nemiscate pe cer... In zadar se solicitase populatiei sa ramana calma... Oamenii se ciocneau unii cu altii, se loveau, strigau... O isterie generala cuprinse multimea aceea de oameni !... Si peste exact cinci minute, din farfuriile zburatoare au fost aruncate nenumarate lazi, care, atunci cand se izbeau de pamant, se spargeau si din acele lazi sparte se raspandeau peste tot... bani ! Erau nenumarate bancnote si nenumarate monede ! Multimea de oameni privea stupefiata la lazile acelea sparte si la banii raspanditi peste tot... Apoi, oamenii aceia uimiti s-au repezit sa adune banii... Constantin M.N. Borciaume,