Intre Dumnezeu, poporul sau si arhiereu. Poveste de viata...sau din iubire de preotie
Dupa 50 de ani de comunism in care credinta a fost strict supravegheata si deseori persecutata, ultimii 25 de ani au oferit episcopilor Bisericii Ortodoxe Romane o noua deschidere. Folosindu-se de sustinerea credinciosilor tarii, de slabiciunile politicienilor si de lasitatea preotilor au facut din Biserica un sistem in care ei sunt stapanii, despotii, iar ceilalti contribuali la bunastarea si puterea lor. Si-au facut legi pentru ei, le-au dat girul Statului roman iar acum se comporta ca niste printi ai Bisericii. Orice subaltern care nu se supune neconditionat si care infrunta vreun astfel de despot este desfiintat. Cam aceasta este si povestea mea. intamplarile povestite in aceasta carte sunt reale. Ele sunt marturia zbuciumului unui om si a unei comunitati. Sunt intamplari reale, dar ca orice istorie accentele puse pot sa fie subiective. Pe langa ceea ce marturisesc si stiu ca este adevarul au fost strecurate si anumite afirmatii si actiuni care nu sunt verificate, nu sunt traite de mine dar au fost puse pentru a da o logica intregului continut.
Scopul cartii nu este acela de a arata cu degetul spre o persoana anume, din aceasta cauza numele tuturor personajelor au fost modificate, ci spre a arata deficientele unui sistem bisericesc bolnav. O scriam chiar episcopilor: atunci cand un organism are cangrena singura solutie de vindecare e sa cureti rana si sa lasi timp sa revina sanatatea, sa apara camea curata.
Cărți,multe cărți.
