Jurnalul Doamnei Nicoleta Pălimaru dedicat Înaltpreasfințitului Bartolomeu Anania fixează într-o gravură sui-generis personalitatea înaltului prelat în perioada fertilă (1992-1998) activității sale liturgice și în exercițiul diortosirii Cărții Sfinte. [...] Urzeala, în realitate, a rememorării este alcătuită din mai multe componente, cea mai importantă fiind enumerarea suitei de predici audiate/citite din care viitoarea doctorandă formulează idei și, mai ales, extrage citate, unele apropiate de apoftegmă într-o emoționantă convivialitate ideatică. [...] Dedicat părintelui Anania, care ''m-a învățat să-mi fac singurătatea lucrătoare'', jurnalul perioadei 1992-1998 se încheie cu această emoționantă mărturisire de ucenic perpetuu: ''S-a încheiat capitolul cel mai palpitant al vieții mele, studenția, vegheată de dialogurile, rugăciunea și sfaturile Părintelui meu, Anania''.
Cărți,multe cărți.
