In numele tamaduirii omului. Teologia ortodoxa si psihoterapia. Convergente si divergente

In dialogul teologiei cu stiintele umaniste trebuie sa fie clar ca teologia nu?si propune sa inlocuiasca stiinta, ci are obligatia, pentru evitarea oricarei confuzii, de a defini abordarea teologica a stiintei. Pe aceasta temelie s?ar putea cladi un dialog de esenta, liber de orice prejudecata si cu consecinte practice pozitive in slujirea omului aflat in suferinta, pe care il intereseaza nu discutiile noastre in contradictoriu, ci o alianta in folosul sau. Asadar, psihoterapia ortodoxa este mai intai un ?botez? in invataturile Parintilor, indeosebi ale isihastilor, sub indrumarea pastorala a unei persoane cunoscatoare a teologiei patristice, asociat cu participarea cucernica la practicile liturgice si duhovnicesti ale Bisericii. Biserica, fara sa ignore nevoile actuale ale omului suferind, doreste ca evolutia lui ascendenta sa nu se limiteze la extinderea sinelui spre noi zone de gandire, traire si maturitate, ci sa constituie o deschidere a persoanei spre Binele vesnic: spre