În rugăciune ține-te de regula următoare: mai bine să spui cinci cuvinte din inimă decât nenumărate cu limba. Când bagi de seamă că inima ta e rece și n-ai chef să te rogi, oprește-te, încălzește-ți inima cu oarecare imagine vie – de pildă, cea a ticăloșiei tale, a sărăciei și orbirii tale duhovnicești – sau prin gândul la marile binefaceri din fiecare clipă ale lui Dumnezeu față de tine și de tot neamul omenesc, mai ales față de creștini, iar apoi roagă-te fără grabă, cu simțire caldă. Chiar dacă nu vei reuși să citești toate rugăciunile, n-o să fie nici un necaz, iar folosul din rugăciunea nepripită și caldă va fi mult mai mare decât dacă ai citi toate rugăciunile, dar în grabă, fără simțire. Voiesc cinci cuvinte a grăi cu mintea mea decât zece mii de cuvinte cu limba. Se înțelege, ar fi foarte bine dacă am putea spune cu simțire la rugăciune și zeci de mii de cuvinte.
Cărți,multe cărți.
