In carantina la Tokyo

O poveste deja stiuta: Un filozof japonez se plimba candva intr-o padure. Si, precum ii sta bine oricarui filozof, gandea. Tot mergand si gandind el, ii atrage atentia o creanga de copac lipsita de orice podoaba. Se opreste in fata ei si spune: "Vorbeste-mi despre Dumnezeu!" Si atunci creanga pe loc infloreste. Incredintat fiind ca munca face parte din fibra mea sensibila, din educatia permanenta si ca trebuie sa o fac oriunde m-as afla, am decis sa ma reintorc in Tara Soarelui Rasare. Sunt un om asemeni tie, cu defecte, dar si calitati, care incearca sa comunice - uneori chiar reusesc, si ma felicit - alteori nu-mi iese deloc, dar merg mai departe. Par a fi de-a pururea nelinistit si nemultumit, trebuie sa fac mereu cate ceva si, daca se poate sa fie diferit, este uluitor! Simt ca traiesc, ca fac un lucru si ca las ceva in urma mea. Intotdeauna am considerat imitarea ca o sinucidere si imi cunosc propriile limite ale potentialului. In viata aceasta scurta pe care o parcurg pas cu pas norocul nu exista... mi l-am gandit si construit singur, auf Schritt und Tritt... adica la fiecare pas. - Autorul