Iepurele de catifea

Despre cum jucariile au devenit adevarate Iepurele de catifea vrea din tot sufletul sa fie iubit. Este grasun si rotunjor, cum se cade sa fie un iepure, are blana patata cu alb si cafeniu, mustati de-adevaratelea din ata si urechi captusite cu satin rozaliu. O vreme zace in camera copiilor, alaturi de alte jucarii uitate, si spera din toata inima lui de rumegus ca intr-o zi sa aiba parte de dragostea copilului caruia i-a fost daruit. Pentru ca dragostea, afla el, te poate face adevarat. „Adevarat nu-nseamna felul cum esti facut… E un lucru care ti se-ntampla. Cand un copil tine la tine vreme-ndelungata, nu doar ca sa se joace cu tine, ci fiindca te iubeste cu adevarat, atunci devii si tu Adevarat… Nu se-ntampla dintr-odata… Devii treptat. Si dureaza mult… In general, cand ajungi Adevarat… esti ponosit. Dar lucrurile astea n-au nicio importanta, fiindca odata ce esti Adevarat, nu mai poti sa fii urat decat pentru cei care nu-nteleg.”