Iarna ingerilor este o elegie la care natura participa din plin: batrana ?doamna? nu conteneste in a-si scutura mantia de stele, cu care troieneste un intreg oras, ascunzandu-i ?ranile?, murdaria si defectele, un oras care se pregateste parca pentru o ceremonie funerara.Pentru Barbu, albul virginal n-are nimic idilic, de basm, ci este ?lintoliul? care se pregateste, incet, dar sigur, sa-l acopere. In paralel cu ziaristul-scriitor, iarna isi ?scrie? si ea, cu fulgi mari si pufosi, ?autobiografia?, volutele tacerii.E iarna afara, dupa cum e iarna si in sufletul eroului.
Cărți,multe cărți.
