Iarba noptilor

Iarba noptilor, roman-acuarela in care tusele ajung sa compuna o poveste din franturi de amintire confruntate cu realitatea prezenta, este construit in jurul unei teme recurente la Modiano, cautarea identitatii. Un carnet negru pe care naratorul, pe nume Jean, l-a umplut in anii ?60 ? anii tineretii sale ? cu nume, adrese si fapte marunte, acesta este obiectul enigmatic de la care, dupa mai bine de patruzeci de ani, acelasi personaj incearca sa depene firele unui trecut nelinistitor, caci false nume ale celor pe care i-a cunoscut, false identitati il fac sa se intoarca, sa caute iar si iar adevarul propriei vieti. Proustian, romanul este o cautare a unui timp pierdut, a unor prietenii ratacite, in care vremurile de odinioara imbraca in nostalgie strazi pariziene, personaje, cafenele, o lume cu ale sale taine si straluciri voalate. ?Poate ca mai ales in orase ne incearca impresia ca am trai intr-un urias palimpsest, din care nimic nu dispare in intregime si pentru eternitate, chiar daca strazile nu mai sunt chiar aceleasi ori unele cartiere au disparut de trei decenii. Prezenta lor dainuie insa in vazduh. (...) Cred ca tocmai asta caut sa exprim in romanele mele: cum sa treci de stratul de uitare, pentru a ajunge in spatiul unde timpul este transparent, asemenea unui avion care strabate o patura de nori ca sa ajunga in azuriul cerului? - Patrick Modiano