Poet publicand destul de rar si traind de o viata in Vale (a Jiului), echinoxistul Ion Hirghidus revine, dupa mult timp, cu un nou volum, al patrulea intr-o ordine a aparitiilor cartilor sale de poezie. Titlul volumului de fata, larba frageda din cuvinte, este, desigur, o metafora ce reda aceeasi incredere in fragezimea perpetua pe care, in aria poeziei, ti-l poate oferi aura cuvintelor - sub pecetea unei noi etape marcate de un anume calm existential, mizand pe notatii atente ale cotidianului si ale memoriei afective; dar si pe interogatii subintelese asupra sensurilor ascunse ale lumii si ale propriului existential; sau, in aceeasi masura, marcand o impacare cu sine intr-o ordine a fiindului insingurat, convins ca, asa cum se poate citi intr-unul dintre poeme, "poetul sta in singuratate infasurat". - Stefan Melancu "Rugaminte Doamne, daca poti sa ma asculti pana la capat, ingenuncheaza in fata Omului! pacatele singuratatii, pacatele galbene ale trudei, pacatele necunoscute si pacatele acestor zile domesticite, toate sunt pacatele tale, Doamne, inventator al raului! Oamenii-s toti copii jucandu-se cu nimbul."
Cărți,multe cărți.
