Sora buna cu romana, franceza pare sa nu ne puna tocmai noua, romanilor, prea multe greutati atunci cand vine vorba sa ne apucam s-o invatam. Ar dovedi-o, poate, sintagme generice, cum ar fi "petite France", "petit Paris" sau "ile de latinite", transmise din generatie in generatie. Si nu fara temei, caci, in spatele lor se ascund similitudini lingvistice, culturale, de civilizatie si, nu in ultimul rand, de mentalitate. Si totusi, atunci cand intram mai adanc in "dedesubturile limbii", sa zicem in "cele ale gramaticii ei", lucrurile incep sa se complice... Manual si culegere de exercitii pentru clarificarea si consolidarea cunostintelor gramaticale predate elevilor la orele de limba franceza, "Gramatica limbii franceze" depaseste totusi in utilitate cadrul strict scolar, putand fi recomandata oricarui alt cursant al acestei limbi, indiferent de varsta sau de nivelul atins in pregatire. Si asta pentru ca, inainte de a acoperi toate temele importante din activitatea didactica, metoda de predare isi propune transmiterea unei baze solide de cunostinte gramaticale, care - prin "explicatii comprehensive, reguli usor de retinut, exemple sugestive, sistematizari" si numeroase "exercitii cu grade de dificultate progresive" (insotite de solutii) -, sa le dea cursantilor siguranta si experienta in utilizarea acestora. Nu in ultimul rand, structura cartii asigura o abordare diferentiata a problematicii gramaticii acestei limbi - "globala si sistematica" sau "limitata la anumite parti de vorbire si structuri" -, constituindu-se, dupa caz, intr-un instrument primar in cercetari si aprofundari ulterioare.
Cărți,multe cărți.
