Globalizarea: o singura planeta, proiecte divergente

Globalizarea desemneaza ansamblul fenomenelor ce rezulta din deschiderea crescanda a economiilor spre marfuri si capitaluri straine. Cautarea de catre intreprinderi a celor mai bune oportunitati de profit, organizarea de productii la nivel global si rapiditatea de circulatie a informatiei stimuleaza schimburile intre natiuni. In acest din urma caz se vorbeste despre globalizare financiara. Grupurile gigant precum Ford, Coca-Cola sau IBM sunt implantate in mai multe zeci de tari, in cautarea unei maini de lucru ieftine si a unor piete vaste. Cartea de fata isi propune ss\a construiasca un portret complet al aspectelor complexe si contradictorii ale acestui fenomen multiform. Mica enciclopedie Larousse, o colectie accesibila, cu lucrari clare, precise si ilustrate, destinate celui care vrea sa protejeze planeta si sa inteleaga lumea. Fragment din enciclopedie: „Impotriva mondializarii libere De la sfarsitul razboiului, termenul de globalizare a capatat o conotatie polemica depasind simplul fapt ca multe evenimente economice au dimensiune planetara. Dupa unii calificati drept liberali, globalizarea este o garantie a progresului cu conditia introducerii unor reguli de buna conduita pentru a tempera atotputernicia pietelor. Dupa altii, adeptii antiglobalizare liberalismul anilor 1990-2000 nu este altceva decat un mijloc pentru capitalism de a-si afirma dominatia in dispretul grupurilor si tarilor mai slabe. Sa restaurezi o globalizare cu fata umana, ar necesita in viziunea lor sa redea cuvantul cetatenilor. Criticile lui Susan George, membra a ATTAC (Actiunea pentru o Taxa Tobin pentru Ajutarea Cetatenilor), rezuma bine pozitia celor care stigmatizeaza globalizarea liberala, pe care ea o califica drept „mecanism destinat a concentra puterea catre varful scarii sociale, mecanism care, in toate domeniile, ia ce e mai bun si lasa restul" (George si Wolf, 2002, pagina 17). Pentru Susan George, ca si pentru toti cei care se opun sistemului actual, firmele multinationale devin singure, puterea economica si dominatia lor devine sigura datorita organismelor internationale care le apara interesele. Tarile in curs de dezvoltare si tarile sarace sunt in puterea lor. Liberalizarea si privatizarea ce sunt impuse acestora le slabesc, supunandu-le economia socurilor conjuncturii mondiale si obligandu-le statele sa cedeze o parte importanta a serviciilor publice in favoarea sferei private. Datoria lumii a treia a devenit un instrument de control pentru bancile tarilor din Nord, FMI (Fondul Monetar International) si Banca Mondiala. In plus, acestea sustin in TCD regimuri dictatoriale si corupte.”