In versurile Marilenei Serban cititorul devine spectator la o metamorfoza a ideilor care infloresc vazand cu ochii si se coc asemenea fructelor, devenind in acest fel o prelungire livresca, meditativa, a gandurilor si trairilor autoarei. Reflectia poetica a acestora, firimituri cazute parca din cer de la ospetele tinute in panteonul universal de zeii poeziei, isi trage radacinile dintr-un filon suprarealist, dar si dintr-un ideal de libertate artistica exprimata nu numai de bogatia metaforei, ci si de implinirea menirii poeziei in esenta. Pentru ca aceasta inseamna mai mult decat insiruire de cuvinte si creare de imagini ? e dans, e zbor, e o intoarcere acasa a scanteii de divinitate care mocneste in fiecare dintre noi, neobosita de fiorul cautarii simtirii. Mihai Criste
Cărți,multe cărți.
