Framantarile unui pisoi salvat este o carte cu doua chipuri: pentru copii spune o istorie cu pisici, plina de talcuri, iar pentru adulti, povestea unor indoieli si cautari personale. - Adica faptul ca sunt cum sunt, ca am labe, coada, blana, ca miaun, vreti sa ziceti ca asta nu ma face pisica??? continua Bumbi aproape disperat. Trebuie sa prind soareci ca sa fiu pisica?? isi ridica putin fundul de la pamant, intinde gatul catre cei doi si isi mareste ochii. NIMENI, DAR NIMENI nu o sa ma oblige vreodata sa omor! Ati inteles? Ilie si Grigore se uita la cel mic cu stupefactie! Nu il recunosc. Dintr-odata, toata lumea i s-a intors pe dos, atat de suparat era! Ilie, vizibil afectat, inghite in sec de 2 ori la rand. Parul din urechi si favoritii i se zburlesc. Pupilele i se maresc atat de mult ca doar nasul le opreste sa nu se uneasca. Balmajeste cateva: - Bumbi, stai asa nu te supara nu te obliga.... Nu a mai terminat ideea ca cel mic a vorbit peste: - Si daca nu sunt considerat pisica, nu-mi pasa, intelegeti??! Nu-mi pasa! tipa ascutit. in secunda urmatoare o rupe la fuga de unde venise. O sageata neagra trece peste iarba si stratul cu flori, ajunge in varful gardului, coboara, taie strada si dispare-n garla. Grigore si Ilie raman ca doua bibelouri fata-n fata.
Cărți,multe cărți.
