Floarea de castan

?În peisajul prozei actuale, descoperim tot mai multe c?r?i cu tematic? ezoteric?, aflate la grani?a dintre literatur? ?i ?tiin??, dintre psihanaliz? ?i magie, dintre realitate ?i realism magic, în care jocul imagina?iei este pregnant ?i fascinant, întrucât omul ca fiin?? individual?, prin specificul ?i unicitatea lui, este un mecanism complex, pendulând între con?tient ?i subcon?tient, realit??i psihologice care se dovedesc a fi insondabile, dar cu atât mai mult stârnesc curiozitate de cunoa?tere. Romanul Floarea de castan este o carte despre mysterium disimulat, transpus? într-un limbaj colocvial, dar cu disponibilit??i de a dezv?lui adev?rurile ascunse în adâncuri de memorie. Demersul prozaistic este interesant, captiveaz? cititorul, cu atât mai mult cu cât autoarea este persuasiv?, încercând s? contopeasc? planurile temporale, l?sând s? se în?eleag? c? suntem reiter?ri ale aceluia?i destin, c? omul este o parte a universului ?i intr? parc? în acelea?i vârtejuri ancestrale, în acela?i început ?i sfâr?it de lume. De aceea, insolitul roman ascunde în subsidiar o în?elepciune arheal?, întrucât autoarea ne trimite înspre spa?iul unei referin?e oculte, invitându-ne s? recunoa?tem mersul lui Dumnzeu c?tre oameni ?i al omului spre îndumnezeire. Amintim în acest sens însemnele religioase din roman, cruce, rug?ciune, clopot, mormânt, prezen?a lui Dumnezeu în situa?ii-limit?, sfatul str?mo?ilor care apar ?i ei sub spectrul energetic, reeditând cutume, tradi?ii, ritualuri. În acest context, am putea g?si similitudini cu viziunea lui Mircea Eliade din pespectiva c?ruia ?omul nu poate fi separat de sat, de esen?a sa mistic??.? - Elena Netcu, recenzent literar