Filosofi greci crestini moderni despre sufletul omenesc

Cei care spun ca nu le pasa de cealalta viata si ca nu vor sa vietuiasca dincolo de aceasta se insala pe ei insisi, chiar daca nu sunt constienti de aceasta. Caci cum e cu putinta ca oamenii sa nu doreasca cealalta viata, cand ei nu se mai satura de viata, aici, pe pamant, fiind atasati de ea ca stridiile de o stanca… Toti oamenii iubesc viata, dar unii o iubesc pe cea trupeasca, trecatoare, in vreme ce altii o iubesc pe cea duhovniceasca, vesnica. In orice caz, chiar daca cineva nu ar dori sa vietuiasca dincolo de viata actuala, ar trebui sa stie ca aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat... Dumnezeu este Creatorul si sprijinitorul universului. Chiar daca El este infricosator si atotputernic, El te iubeste mai mult decat te pot iubi mama si tatal tau, si El te va imbratisa daca tu voiesti sa experiezi dragostea pe care El o are fata de tine. Fragment din cartea "Filosofi greci crestini moderni despre sufletul omenesc" de Constantin Cavarnos: "Noi avem certitudinea metafizica a faptului ca noi simtim, gandim si ne miscam cu un anumit simtamant sau idee. In plus, noi avem certitudinea ca orice simtamant si idee nu este altceva decat o dispozitie a sufletului nostru. In ceea ce priveste aceste miscari si activitati, exista doua posibilitati: fie faptul ca sufletul meu este liber, fie ca nu este; altfel spus, izvorul miscarii este fie inlauntrul sau, fie in afara sa... Daca omului i-ar lipsi puterea de libera alegere si autoconducere, adica, daca izvorul actiunilor sale i-ar fi exterioare lui, de ce oare se mai pocaieste, deci, ii pare rau cand face ceea ce nu ar trebui sa faca? Ce persoana care a fost fortata de cineva se caieste pentru ca a fost fortata sa faca un lucru? Care persoana jefuita de haine de catre talhari se caieste pentru ca a fost jefuita.? Care persoana batuta de cineva se caieste pentru ca a fost batuta? Nimeni. Dar daca cineva isi ucide parintele, sau taie mana cuiva, sau isi risipeste averea, acela simte regret. De ce? Deoarece este constient de faptul ca ceea ce este contrar i-a stat in putere. Prin urmare, omul are puterea liberei alegeri si a autoconducerii. Parerea obisnuita a tuturor oamenilor ar putea fi, de asemenea, luata drept o dovada ca omul este liber, cu alte cuvinte, ca izvorul faptelor sale nu se afla in afara sa. Caci, daca izvorul faptelor omului s-ar afla in afara sa, cu ce scop s-ar fi scris legi si s-ar fi dat pedepse pentru infractori si rasplatiri pentru cei ce respecta legea? Si ce nevoie am mai fi avut de sfaturi? Ce nevoie ar mai fi fost de amenintari sau de iadul cel vesnic? De ce, oare, ar mai fi existat lauda si osanda? Cum ar mai fi existat virtutea si viciul, daca ar fi existat doar constrangerea? Si cum ar fi fost drept sa prinzi un ucigas, daca acestuia i-ar fi fost cu neputinta sa evite fapta sa abominabila? Cum ar fi putut fi pedepsit (prin justitie) cutitul care l-a omorat pe om? Si ce dreptate ar mai fi existat la incununarea tiranicidului, daca acesta isi elibereaza tara nu in mod voit, ci prin forta?... Exista un lucru care-l lipseste pe om de vointa sa libera pentru simplul motiv ca Dumnezeu este cunoscator de dinainte al lucrurilor. Dar cum oare este ceea ce este de mai inainte cunoscut (ca fiind) dependent de cel ce mai dinainte cunoaste? Stiu foarte bine ca elevul delasator nu va progresa. Ce urmeaza dupa aceasta? Faptul ca eu sunt pricina ignorantei sau nepasarii sale?"