Fetita si balonul

Intr-un oras Mare dintr-o tara si mai Mare, locuia o fetita. In timpul zilei orasul era plin de oameni grabiti, de masini grabite, de trenuri grabite. de zgomot de pasi, de claxoane, de voci, taraituri de telefoane, strazi in fierbere. De tumult. In timpul noptii zgomotele se domoleau si orasul adormea sub o plapuma pufoasa de zumzet stins si sub bolta unui cer plin de stele, care nu se prea vedeau insa, caci nu puteau concura cu luminile vesnic aprinse ale Marelui oras. Fetita era o fire vesela. In fiecare zi mergea la scoala cu rucsacul in spate, ba jucand sotron pe sotroanele invizibile ale trotuarului, ba sarind intr-un picior atunci cand trotuarul nu era acoperit cu balti de la o ploaie recenta (intre noi fie vorba, ii mai placea sa sara si direct in ele, dar ii era teama sa nu isi ude sosetele si sa fie certata de Parinti), ba mergand alene si visand la toate visele ce i se roteau in capsorul plin de bucle.