Nu era nimeni în jur și totuși pași străini se auzeau în urma ei. Se întoarse brusc, dar nu zări nimic. Își strânse mai bine șalul subțire în jurul umerilor și intră în parc. Nu mai era mult de mers până acasă, dar i se păru că drumul se lungește în fața ei ca într-un vis. Aleea cotea la dreapta, la fel și pașii ce se auzeau în apropiere, cu o cadență mai scăzută decât ai ei. Știa ce avea să urmeze, dar spaima o împiedica să-și întoarcă privirea.
Cărți,multe cărți.
