?Atunci cand Goethe a numit Faust o «tragedie», n-a avut in vedere nicidecum o determinare exacta a speciei dramatice. Contemporanii sai deja vorbeau de Divina Tragedia, facand referire la poemul universal al lui Dante, caci si opera lui Goethe este un poem universal, ce-i drept in alt sens decat Divina Comedie, nu ca expresie poetica a unui cosmos obiectiv, ci ca urzeala care se trage in totalitate din subiect[...]: evocare a momentelor esentiale in dezvoltarea speciei umane, insumare enciclopedica a experientelor ei, privire retrospectiva asupra «formelor» istorice ale constiintei, dintre care Goethe nu se poate identifica cu nici una, de aici si caracterul poetic universal care combina toate speciile. In Faust revin toate formele de baza ale genului dramatic european - de la tragedia antica, misterele Evului Mediu, teatrul popular al secolului al XVI-lea si teatrul curtenesc, pana la opera romantica a prezentului. Aceasta diversitate dramatica se imbina cu o complexitatea liric-metrica nemaiintalnita. Caracterul de opera totala explica si importanat deosebita a artelor plastice si mai ales a muzicii in istoria receptarii lui Faust.? - Dieter Borchmeyer
?Nu e o nimica toata sa reprezinti in afara la optzeci si doi de ani ceea ce ai conceput la douazeci de ani si sa imbraci un astfel de schelet launtric viu cu tendoane, carne si piele si sa mai si infasori ceea ce-i gata asezat cu niste falduri de mantou, astfel incat totul laolalta sa raman o enigma manifesta care sa-i incante pe oameni mereu si sa le dea de furca.? - Goethe, intr-o scrisoare din 1831 catre prietenul sau Zetler
Cărți,multe cărți.
