Faunul de marmura este unul dintre cele mai bune romane ale lui Nathaniel Hawthorne. Cartea combina o povestire asemanatoare celei a lui Adam si Eva, cu un decor romantic si plin de mister. In locul unui singur protagonist si antagonist, Hawthorne creeaza patru personaje, toate reprezentand niste artisti si toate bucurandu-se de aceeasi atentie. Miriam, pictorita, pare a reprezenta raul ascuns, desi isi doreste sa fie pura, la fel ca prietena ei, Hilda. Donatello, copilul exuberant, faunul si contele de Monte Beni, este in curand doborat primind o povara pe care sa o poarte toata viata. Kenyon, sculptorul, pare singurul personaj care nu este tras in jos de nici o trasatura de caracter. Este bland si bun, fara insa a fi pur. Kenyon ravneste la mana Hildei, desi se teme ca ea nu-l va iubi niciodata. In cele din urma ajungem si la pura, dulcea si inocenta Hilda. Ea provine dintr-o familie de puritani din New England, si este extrem de credincioasa. Povestea se invarte in jurul acestor personaje si a crimei lui Miriam si Donatello. Hilda se trezeste martora a acestui act, si atunci cauta alinare si sfat in confesionalul catolic. Romanul reprezinta o privire provocatoare asupra artistilor americani din strainatate si este prezentarea modului in care gandirea europeana influenteaza moralitatea americana, care anticipeaza operele lui Hanry James, F. Scott Fitzgerald si Ernest Hemingway.
Cărți,multe cărți.
