Hapi scrie navalnic, scrie ca un suvoi, realitate, vise si emotii laolalta, de nu stii niciodata daca ce citesti la ea e o poveste foarte buna, o gluma de pe alta planeta sau o bucata de viata extraordinara. Eu cred ca ea le are pe toate: o viata iesita din comun, un simt al umorului mai fin ca parul de fecioara si o penita foarte buna. Si le-a pus pe toate in cartea pe care o tii in mana. Eu de ce nu am tata este un vis de la un capat la altul. Bunica pare reala, piramidele poate ca nu-s, povestile se amesteca, vietile se predau una in alta, un copil se naste, un suflet se ridica la cer. Hapi a scris un basm pentru toate mamele care-si cresc singure copiii, o metafora care le explica lor, ca ele sa poata explica mai departe copiilor, de ce unele familii sunt mai reduse cu un om. Sunt multe invataminte de luat din aventura lui Hapi, dar poate cel mai pretios e sentimentul ca totul va fi bine cata vreme ai incredere in ceva mai mare si mai bun decat tine, care te
Cărți,multe cărți.
