Estetica existentiala a lui Benjamin Fondane

Estetica existentiala, atat ca demers teoretic asupra artei in general cat si ca metoda de aplicare in cazul operelor, este o deductie care a pornit de la Falsul tratat de estetica publicat de Benjamin Fondane in 1938. Totusi nu a mai fost formulata pana acum, prin urmare acest concept reprezinta inovatia si originalitatea lucrarii de fata. Astfel, ea nu este o simpla recuperare ca filosof al artei, de altfel singulara pana acum, a lui Fondane in cultura romana, ci este o argumentare a unei surprinzatoare actualitati a gandirii sale. Este in discutie o reevaluare a dimensiunii artei in existenta umana dar si a conditiei artistului intr-o umanitate aflata in criza inca din secolul trecut. Mergand spre cauzele cele mai adanci ale acestei situatii, Fondane identifica, si nu este singurul care o face, o criza a rationalitatii (noncontradictorii) care devine tiranica intrucat anuleaza, cu consecinte nefaste, o parte din realitatea fiintei umane. El foloseste expresia pierdere de realitate,