Enigmele stiintei

Secolul trecut (al XX-lea) a fost unul foarte bogat in mari descoperiri stiintifice. Descoperirea fisiunii nucleare, datorata lui Otto Hahn (in anul 1939), a demonstrat posibilitatea eliberarii energiei uriase continute de nucleul atomic, fiind imediat urmata de construirea primului reactor nuclear cu fisiune (Chicago, S.U.A., 1942), fabricarea primelor bombe atomice si, dupa incheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial, de construirea primelor centrale electrice nucleare.Succesele electronicii au dus la realizarea si extinderea retelelor de telecomunicatii la scara planetara (radio si TV prin satelit, telefonie mobila, internet etc.), fabricarea de calculatoare electronice din ce in ce mai performante, cu care au fost echipate navele cosmice si sondele spatiale trimise sa exploreze planetele si satelitii lor din sistemul nostru solar ? si chiar dincolo de el.Punerea la punct a unor noi vaccinuri eficiente, descoperirea antibioticelor, utilizarea transplanturilor de organe, descifrarea codului genetic si ingineria genetica ? au facut posibila vindecarea unor boli care altadata erau considerate fara leac.Ne punem intrebarea fireasca: a mai ramas ceva de descoperit si de cercetat si in secolulAl XXI-lea ? Stiinta ridica, in fata cercetatorilor, la fel de multe intrebari ca acelea la care au gasit deja raspunsuri, privind fenomene inexplicabile, concepte insuficient intelese, teorii neverificate etc. ? Toate intrand in categoria ?enigme ale stiintei?, care isi asteapta rezolvarea. Si, cine stie, poate chiar unii dintre dumneavoastra, dragi cititori tineri, veti contribui, intr-un fel sau altul, la dezlegarea lor. In istoria stiintei, exista cazuri celebre de mari oameni de stiinta ? Faraday, Darwin, Einstein etc. ? Al caror drum in cariera le-a fost determinat de citirea, in adolescenta, a unor modeste carti de popularizare a stiintei.Insa, de multe ori, dezlegarea unei enigme stiintifice duce la descoperirea alteia noi ? si asa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii ? cu modestie ? a scris, la sfarsitul cartii sale ?Principiile matematice ale filosofiei naturale?, tiparita in 1689, urmatoarele cuvinte: ?Nu stiu cum arat eu in fata lumii, dar mie mi se pare ca sunt un baiat care se joaca pe tarmul marii si se distreaza cautand din timp in timp pietricele colorate sau o scoica rosie, in timp ce marele «ocean al adevarului» se intinde necunoscut in fata mea?. Desi intre timp au fost facute multe descoperiri stiintifice, ?pietricelele colorate? nu s-au epuizat, oceanul adevarului va asteapta ! Tocmai de aceea, stiinta continua sa fie vie si atat de fascinanta.Pentru mai multe informatii privind temele puse in discutie, cititorii sunt invitati sa consulte bibliografia care a stat la baza documentarii autorului, anexata la sfarsitul acestei carti.