Dumplin'

#1 Besteseller New York Times Dumplin' (movie tie-in edition) editie noua cu coperta filmului, un film Netflix, avandu-i ca protagonisti pe Jennifer Aniston, Danielle MacDonald si Dove Cameron. Coloana sonora este semnata de Dolly Parton. Cine nu indrazneste n-ar trebui nici sa spere... Willowdean Dickson (Will), autoproclamata grasuta si poreclita "Gogosica" de catre mama ei, fosta regina a frumusetii, s-a simtit intotdeauna foarte bine in pielea ei. Crede cu tarie ca nu trebuie sa-ti castigi dreptul de a purta un costum de baie. Criteriul este simplu. Ai un corp? Pune pe tine un costum de baie. Cea mai buna prietena a ei, Ellen, i-a fost mereu alaturi si totul a mers bine... pana cand a inceput sa lucreze la Harpy's. Acolo, Will, face cunostinta cu domnul "Scoala particulara" Bo, un baiat foarte sexy. Pe Will nu o surprinde faptul ca se simte atrasa de Bo, insa este uluita atunci cand isi da seama ca si el o place. In loc sa-si imbunatateasca nivelul de incredere in sine datorita relatiei cu Bo, Will incepe sa se simta din ce in ce mai nesigura. Asadar, incearca sa si-o recapete facand cel mai ingrozitor lucru pe care si l-ar fi putut imagina: se inscrie la concursul de frumusete Miss Clover City, alaturi de alte cateva candidate cu putine sanse de reusita, pentru a arata lumii ca si ea merita sa fie acolo, la fel de mult ca oricare alta slabanoaga. Pe parcursul acestei aventuri, Will reuseste sa socheze tot orasul, dar poate cel mai mult pe ea insasi. Cu nopti instelate texane, acadele rosii, melodii de-ale lui Dolly Parton si o eroina de neuitat, Dumplin’ va va cuceri negresit. Fragment din cartea "Dumplin' " de Julie Murphy "Il lovesc peste mana. Imi prinde mana si nu ii da drumul. Din radioul din spatele nostru rasuna "Creepin' In", acea melodie a lui Norah Jones si Dolly Parton. Si totul in orasul asta e cuprins de intuneric, dar pot simti cum privirea lui Bo o intalneste pe a mea. — Incepe, imi sopteste, si in sfarsit imi da drumul la mana. Dau drumul aerului pe care nu stiam ca il tineam in piept. — E o ploaie mica de meteoriti, sopteste el. Imi pare rau ca nu e mai impresionant. Sunt inca complet absorbita de tot. Dare indepartate de lumina brazdeaza cerul, lasand urme ca o vanataie. Clatin din cap. — Nu. E prima data cand vad asa ceva. Cred ca asta o face suficient de speciala, nu-i asa? Ne dam capul si mai tare pe spate, pentru a vedea mai bine cerul. Trec cateva minute inainte sa spuna: — Prima ploaie de meteoriti pe care am vazut-o a fost uriasa. Nu voiam sa se termine niciodata. — Ei bine, ii raspund. Nu se pot intampla astfel de lucruri bune tot timpul. Te-ar transforma intr-un razgaiat. Da din cap. Si stam acolo mult timp, de parca totul ar fi o melodie frumoasa de la radio, pe care nu o putem opri. — Nu te simti ca si cum am fi singurii oameni din lume care urmaresc asta? il intreb, dupa un timp, aproape speriata ca voi distruge acest moment. — Nu stiu, vocea lui Bo este un murmur usor. Mama a murit. Acum cinci ani. Si imi place sa cred ca oriunde ar fi, si pe cerul ei sunt ploi de meteoriti. Fiecare cuvant pe care il rosteste este o bucatica din el si imi doresc atat de tare sa pun cap la cap toate aceste franturi pe care le am si sa-l inteleg. Astept un fel de justificare din partea lui, cum ca teoria lui e proasta sau sa-si ceara scuze pentru ca este deprimat. Pentru ca asta as spune eu. Dar nu primesc nicio scuza din partea lui Bo. Si imi place asta. Imi place ca nu are pentru ce sa-si ceara scuze. Vreau sa ii spun ca imi pare rau pentru mama lui sau ca imi place sa ma gandesc la Lucy in acelasi fel, dar in schimb spun: — Cred ca e un cer al naibii de mare si e pacat sa nu-l impartim."