„Istoria Turpanului mi-a aprins iubirea arzătoare pentru orașul meu natal. Asemenea unui burete care absoarbe apa, am surprins cu aparatul de fotografiat imaginile poporului meu, pentru a-i reflecta viața, credințele și sentimentele. Imaginile devin o modalitate nouă de a răspândi cultura contemporană a Drumului Mătăsii și, totodată, pot servi ca viitoare mărturie istorică a sa. Am petrecut opt ani vizitând vechile sate din jurul Turpanului pentru a explora urmele anticului Drum al Mătăsii. Locuitorii acestor sate sunt în marea lor majoritate uiguri. Le-am câștigat încrederea prin dialog și am legat prietenii trainice prin fotografii. Treptat, fotografiile pe care le-am făcut au devenit obiecte de preț în casele lor. Acestea reprezentau fie nou-născuți, fie vreun bătrân muribund, imagine lăsată ca amintire fiilor sau fiicelor sale; fotografiile puteau imortaliza un moment din copilărie sau o clipă superbă de viață. Când discutam cu sătenii, eram un oaspete respectat al imamului satului; când îmi era sete sau foame în timpul unei ședințe foto, puteam să bat la ușa oricui și să cer apă sau puțină nang, un soi de lipie cu coajă tare. Când mergeam pe uliță, eram salutată de locuitorii zâmbitori, care îmi vorbeau ca și cum am fi fost vechi prieteni. Înțelegerea noastră tacită vine dintr-o recunoaștere de ambele părți. Este o aspirație din adâncul sufletelor noastre, un soi de împărtășire a gratitudinii, un respect reciproc pentru culturile și popoarele noastre, și pentru sentimentele profunde dintre oameni. Diversitatea, bogăția, profunzimea și caracterul cuprinzător reprezintă spiritul Drumului Mătăsii și, totodată, farmecul orașului meu.” Wang Qing, fotografă independentă
Cărți,multe cărți.
