Drept civil. Drepturile reale principale ed.3

Editia 3 a cursului universitar Drept civil. Drepturile reale principale are in vedere reglementarile in materie pana la data de 20 aprilie 2017, in masura in care ele au incidenta in materia drepturilor reale principale. In principal s-a tinut cont de: Legea pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Legea nr. 71/2011); Noul Cod de procedura civila care a intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013, in forma republicata; O.U.G. nr. 79/2011 pentru reglementarea unor masuri necesare intrarii in vigoare a Legii nr. 287/2009, precum si Legea nr. 60/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 79/2011. In mod firesc, tratarea are ca obiect predilect reglementarea drepturilor reale principale din Noul Cod civil, in timp ce dispozitiile cuprinse in Codul civil din 1864 sunt, de regula, doar evocate. Numai in cazurile in care reglementarile vechi au sanse sa se aplice in continuare, o perioada de timp mai mica sau mai mare, tinand seama de jocul normelor tranzitorii, li s-a acordat si lor o atentie speciala. Noutate absoluta Corelatiile cu legea procesual civila, dar si prezentarea situatiilor tranzitorii permit formarea unei viziuni complexe, vizand interpretarea textelor si modul lor de aplicare, astfel incat sa prezinte o maxima utilitate pentru orientarea cititorului, precum si pentru promovarea unor solutii corecte si coerente in plan legislativ si jurisprudential. Din cuprins: Patrimoniul Posesia ca stare de fapt protejata juridic Dreptul de proprietate privata Dreptul de proprietate publica Dezmembramintele dreptului de proprietate privata Dinamica drepturilor reale principale Publicitatea imobiliara si apararea drepturilor reale principale Puncte forte abordare critica, analitica a problematicii, cu propuneri si solutii concrete analiza normelor juridice din perspectiva principiilor enuntate in noile coduri abordare interdisciplinara, cu referiri la stiintele de ramura: procedura civila, drept comercial, drept succesoral ample referinte bibliografice, in ceea ce priveste doctrina si jurisprudenta romana si straina tabla analitica de materii Fragment din lucrare: "§2. Elementele definitorii ale notiunii juridice de patrimoniu 3. Enumerare. Trei sunt elementele indispensabile pentru intelegerea acestei notiuni: drepturile si obligatiile care alcatuiesc patrimoniul au valoare economica, sunt pecuniare (evaluabile in bani); aceste drepturi si obligatii patrimoniale formeaza o universalitate juridica; patrimoniul este un atribut al personalitatii. 4. Patrimoniul este alcatuit din drepturi si obligatii cu valoare economica. A. Criteriul patrimonialitatii. Clasificarea drepturilor subiective civile in drepturi patrimoniale si drepturi personale nepatrimoniale este graitoare pentru acest element definitoriu al notiunii juridice de patrimoniu. Mai intai s-a statuat ca patrimoniul este alcatuit numai din drepturi si obligatii cu continut economic, adica evaluabil in bani, iar apoi acestea au fost denumite ca patrimoniale. Desi drepturile personale nepatrimoniale nu fac parte din continutul patrimoniului, totusi faptele ilicite prin care se cauzeaza un prejudiciu ca urmare a vatamarii acestor drepturi genereaza un raport de raspundere civila delictuala. Dreptul de a cere repararea materiala a prejudiciului este patrimonial, intrucat obiectul sau este evaluabil in bani. Acest drept intra, in mod firesc, in continutul patrimoniului persoanei prejudiciate. Desigur, cand este vorba de elemente nepatrimoniale pentru repararea daunelor morale, acestea nu mai intra in continutul patrimoniului. Valoarea pecuniara a drepturilor si care compun patrimoniul determina si valoarea economica a acestui ansamblu, inteles ca un tot. Ca urmare, patrimoniul va avea o valoare economica pozitiva sau negativa in functie de raportul dintre activ si pasiv. Drepturile sunt insumate la activ, iar datoriile formeaza pasivul. Tocmai pentru ca au o valoare pecuniara, drepturile si obligatiile pot fi astfel contabilizate, indiferent de natura si forma bunurilor care constituie obiectul lor. Pe aceasta baza, poate fi apreciata starea de solvabilitate sau insolvabilitate in raport cu patrimoniul unei anumite persoane. In dreptul comercial, insolvabilitatea nu se confunda insa cu insolventa, care se apreciaza in raport cu sumele de bani disponibile si cu datoriile exigibile. Valoarea pecuniara a drepturilor si datoriilor care compun patrimoniul nu presupune ca toate acestea au ca obiect sume de bani, ci doar ca el este evaluabil in bani. Desigur, ar fi exagerat sa se creada ca fiecare element patrimonial are, in orice moment, o valoare determinata. De multe ori creantele nu sunt lichide, iar valoarea bunurilor imobile este doar determinabila si fluctueaza in timp. Dincolo de aceasta observatie, trebuie sa se retina ca nu este relevanta identitatea materiala a bunurilor la care se refera drepturile si datoriile, ci numai valoarea lor economica, baneasca. "