„Cartea pe care o cititi deja, a prietenului Calin Pintea, poarta cu sine toata taina de metafora a Muntelui Athos. Nu intamplator se si cheama Dor de Athos. Pentru ca este ca o continua revenire la conjunctia de Har a comuniunii si parasirea grupului de impreuna calatori – in diferite ipostase si masuri de timp –, un fel de aritmie a inimii unei cautari continue. De sine, mai intai, si de Dumnezeu, iarasi mai intai. Pentru ca in scriitura lui Calin Pintea – nu doar din aceasta carte‑marturie, ci din toate marturiile‑carti – simti mereu spovada unei neputinte si irmosul unei biruinte luminoase. Veti citi un soi rar de jurnal, un jurnal de idei si idiograme numai de istetimea autorului intelese si daruite noua cu intelepciunea unui Duh care creste in inima sa si‑i creste inima, sa incapa Dumnezeu si noi, oamenii‑asteptare. Oamenii care nu vedem ce vede el si nu auzim suierul de miere al pneumei din stupul‑Rai al Athosului. Incercat de ganduri si vindecandu‑si gandi
Cărți,multe cărți.
