Cititorii au în faţă o lucrare aparte, ce poate echivala cu un roman de aventuri de bună calitate, dacă ar fi rodul ficţiunii. Din păcate, nu este vorba de aşa ceva. Avem de-a face, în realitate, cu jurnalul unui ofiţer român care a cunoscut ororile războiului, sub aspectele lui cele mai respingătoare pentru un militar: umilinţa înfrângerii pe câmpul de luptă, reflex al unei situaţii strategice fără ieşire; drama încercuirii, în care moartea era mai curând o izbăvire; lunga şi amara experienţă a captivităţii, a prizonieratului, cu tot cortegiul de restricţii, suferinţe şi speranţe; repatrierea, după mai bine de cinci ani, la capătul căreia a găsit o cu totul altă lume decât cea în care trăise până la plecarea pe front. [...] Dar căpitanul Gheorghe a reuşit, spre apusul vieţii, să aştearnă pe hârtie experienţa traumatizantă pe care trăit-o şi care l-a marcat profund. A făcut-o, decantând din învălmăşagul evenimentelor ceea ce i s-a părut esenţial, definitoriu pentru sine şi pentru compatrioţii săi. (Petre Otu)
Cărți,multe cărți.
