Dimitrie Cantemir. Muzicianul in contextul culturii universale

Domnitorul Tarii Moldovei Dimitrie Cantemir (1693, 1710 ? 1711) a fost o personalitate marcanta a culturii autohtone si universale de la finele secolului al XVII-lea ? inceputul secolului al XVIII-lea. Preocuparile lui serioase in domenuiul artei muzicale i-au permis sa obtina succese la fel de remarcabile, ca si in alte ramuri. Ar fi dificil sa supraestimam aportul lui in teoria si practica muzicala a Orientului. Muzician de profil larg (compozitor de vaza, teoretician muzical erudit, interpret-virtuos la tanbur si nei, pedagog talentat), Dimitrie Cantemir este mai bine cunoscut in aceasta ipostaza in tarile Orientului: Turcia, Iran, Azerbaidjan etc. si ale Occidentului: Franta, Germania, Italia etc., decat in Moldova, tara lui de origine. Aportul fundamental al lui Dimitrie Cantemir in cultura si stiinta muzicala islamica rezida, intai de toate, in elaborarea unui vast tratat stiintific. Multe dintre operele lui Cantemir reprezinta o veritabila enciclopedie pedagogica, in care savantul mediteaza si ndezvaluie sensul educatiei morale, intelectuale, civice si estetice a omului. El ofera, totodata, numeroase cugetari, idei, sugestii, inclusiv unele cu caracter axiomatic. In concordanta cu educatia sa umanista si cu ideile iluminismului european, Cantemir sustine conceptul de civilizaitie, in care se pune in legatura directa progresul social de prosperarea, dezvoltarea bunelor moravuri, a artelor si a sistemului de educatie. In lumea turceasca, primele « scoli muzicale » apar in secolul al XVI-lea. Muzica era una din principalele componente ale procesului de educatie. La otomani muzicii i se atribuia o importanta deosebita in formarea moral-civica a individului, a culturii spirituale, in procesul de edificare a unei stari de spirit armonioase, menite sa promoveze idealurile sociale ale epocii. Prin tot ce a realizat in domeniul componisticii, artei interpretative si al didacticii muzicale, Cantemir a lasat o impresie de neuitat in constiinta contemporanilor, impunandu-si, totodata, personalitatea in cultura orientala. Daca tinem seama de aportul real al muzicianului in domeniul teoretic si practic al artei sonore, putem afirma cu mandrie si respect: numele ce si l-a cladit in timpul vietii il situeaza pe merit in panteonul muzicii clasice turcesti.