Mihai (Bálint) Papp, a cărui poveste de viață este cuprinsă în această carte, trăiește actualmente în orașul Sfântu Gheorghe din județul Covasna, împreună cu soția lui Simona. Până să-mi dea manuscrisul inițial (memoriile sale), aveam în casă doar unul dintre tablourile pictate de el, dăruit atunci când am plecat din România și un album cu cele mai reprezentative lucrări de artă plastică, ambele menite să-mi amintească de prietenia dintre noi. Citindu-i povestea, am fost cutremurată să aflu care este universul interior din care artistul își trage seva. Niciodată n-aș fi bănuit ce se ascunde în spatele acestui om vesel, întotdeauna zâmbitor și pus pe șotii. Așa după cum, din exact același motiv, nu i-aș fi ghicit niciodată vârsta. Mihai – cum mi-a dat voie să-i spun – împlinește cât de curând 80 de ani. Așa rezultă din acte, însă, citind cartea, veți afla că are niște luni de viață în plus. Ca noi toți de altfel. Dar cel mai important, aflându-i povestea veți descoperi anii care trebuie scăzuți la numărătoare. Ani pe care destinul i-a confiscat fără drept de apel. Mulți, puțini, veți aprecia singuri. Abia atunci veți fi capabili să-i stabiliți vârsta reală. Știu acum, că nu întâmplător am fost cândva vecină cu acești oameni minunați. Așa cum nici prietenia noastră nu a fost întâmplătoare. Această carte trebuia să-și găsească, într-un fel sau altul, drumul spre cititori. Sunt fericită și onorată că soarta m-a ales să îmbrac aceste relatări într-un veșmânt literar. (Maria Metco)
Cărți,multe cărți.
