Nu mai este ce-a fost, satul nu mai este cel pe care îl ?tim din pove?tile bunilor ?i str?bunilor. Dar e firesc, oarecum. Oamenii înseamn? satul, iar oamenii sunt al?ii ?i al?ii ?i al?ii. Sufletul satului, îns?, nu s-a stins. Ce-o fi însemnând sufletul satului? B?trânii, purt?tori ai amintirilor altor vremuri? Paginile de carte, ideile sau obiectele cu miros de alt? lume? Ori, poate, costumul popular, cel atârnat ca un trup f?r? de suflet în casa-muzeu? Sau ?esul sau m?gura sau v?ile, p?durea ?i iarba, ?arcul oilor ?i gustul ca?ului? Cu ultimele puteri, încearc? s? se strecoare, f?cându-?i loc în construc?iile noi, impun?toare sau în portul popular epatant sau în nun?ile fastuoase. Paradoxal, dar în ciuda transform?rilor iremediabile, sufletul satului o?enesc exist?! În gândurile celor de azi, imaginea satului tradi?ional st?ruie în lini?tea serii, întrerupt?, rar, de câte-o talang?. Î?i vine s? pui degetul pe buze? sshhh? Nu tulbura lini?tea satului! Las?-l în somnul lui dulce! ?i speri, c?, nevorbind de el, va r?mâne a?a, neatins de negurile zilelor de azi. Dar, satul despre care facem vorbire este unul care cuprinde o întreag? ?ar?, cea a Oa?ului ? o lume a contrastelor, a gestului scurt ?i cuprinz?tor, a vorbei zgârcite dintre t?ceri lungi. O?eanul ? ploaie de var? în ropot, vârful colinei ?i t?i?ul coasei, cuta vertical? dintre sprâncene, gândul ascuns ?i nerostit? Blânde?ea ?i candoarea se tocesc în asprimile vremilor. Nu e loc de ele în grija cea de toate zilele. R?mâne pe chip n?duful ?i dorul drept??ii, desenat într-o hart? de cute ?i riduri. Cum s? te faci auzit în lume? Prin ro?u aprins, prin contrastul tare cu verdele, prin str?lucirea m?rgelelor ?i greutatea costumului care te apas? cu picioarele pe p?mânt. Prin arcu?ul ?inut strâns ?i tras cu for?? peste gâtul sugrumat al ceterii. Corzile plesnesc, una câte una, dar strig?tul r?zbate ca un ?ip?t frenetic al dorin?ei de nu fi l?sat uit?rii. Prin dan?ul ap?sat ce cutremur? p?mântul ?i înal?? sim?irea. ?i, ca ?i cum nu ar ajunge tropotul, ?âpuritura spintec? v?zduhul, înalt, tot mai înalt. De unde for?a aceasta? De unde atâta putere de a riposta în fa?a t?i?ului istoriei f?r? s? plece capul? Din r?suflul dacilor, cei ce respirau liberi pe aceste meleaguri? Din credin?a în Dumnezeu? Din credin?a în dreptate? Din toate la un loc a luat o?eanul ?i învolburarea sângelui lupilor dacici ?i puterea rug?ciunii ?i for?a naturii dezl?n?uite în culori ?i vibra?ii. Povestea idilic? a satului românesc, în nua?e pastel, nu-?i are locul aici. Aici, în ?ara Oa?ului cea fabuloas? ?i contrastant? ?i cu un farmec aparte? S? facem cuno?tin??, a?adar, cu acest ?inut! Alte titluri pentru Natalia Laz?r (autor): Album: Un secol de activitate în România / A Century of Activity in Romania (2018) , Hasefer
Cărți,multe cărți.
