In cazul gandirii crestine astazi, credinta si ratiunea nu doar ca se contrazic mai putin ca oricand, dar insasi problema presupusului lor conflict n-are nici un sens si nici macar n-ar trebui sa se puna. Ne putem pierde eventual credinta (cum suna aceasta ciudata expresie pe care am mostenit-o), dar cu siguranta nu pentru ca am castigat in ratiune. S-ar putea sa pierdem din credinta tocmai pentru ca ne imaginam ratiunea incapabila sa inteleaga o parte ? si inca o parte decisiva, chiar cea mai decisiva ? din ceea ce viata noastra ne face sa experimentam. Foarte repede cedam: ratiunea nu intelege totul, suntem nevoiti sa admitem spatii imense care ne raman de neinteles si irationale, pe care le abandonam credintei si parerii; si foarte repede renuntam definitiv sa mai gandim ceea ce am alungat deja din campul sensibilului. Din acest somn al ratiunii se ivesc atunci cosmaruri ? ideologice. Prea repede socotita ca venind de la sine si cu totul naturala, separatia intre credinta si r
Cărți,multe cărți.
