Intr-un timp cand postmodernismul si-a luat dreptul de a pune in discutie, prin ceea ce se numeste deconstructie, categoriile care pareau a exprima adevaruri fundamentale, cucerite de gandire de-a lungul drumului istoric, este aproape imposibil de a mai incerca o clasificare a stiintelor, cum au facut Aristotel in Metafizica sau Rene Descartes in Principiile filosofiei. Exista o ampla diversificare a stiintelor, mai ales a celor numite de catre Wilhelm Dilthey, ale spiritului, si chiar daca obiectul lor general este acelasi- omul si raporturile sale cu istoria, societatea, valoarea, semenul, sinele- insusi- intr-un cuvant ?lumea? -, ele se delimiteaza, reciproc, prin metodele proprii de cercetare si prin sectoarele restranse pe care le constituie ca obiecte de studiu. Astfel, sub denumirea de ?filosofie? o serie de discipline/stiinte isi desfasoara activitatea: istoria filosofiei, axiologia, filosofia culturii, hermeneutica, filosofia religiei, filosofia stiintei, stiintele comunicarii etc. Dar, in acest cadru foarte vast, cu paliere diversificate, care ar putea fi asemanatoare cu manifestarile aceluiasi Spirit absolut hegelian, dreptul de existenta al unei: ?filosofii crestine? este diminuat, sau chiar anihilat, nu de putine voci cu autoritate, (de exemplu Martin Heidegger, cum vom vedea), pentru care expresia in cauza este, daca nu imposibila, atunci cu siguranta un hibrid.
Cărți,multe cărți.
