Delirând pentru o vreme

?Poeziile sunt rupturi din suflet. Volumul meu de poezii con?ine sentimentele, ideile ?i tr?irile mele independente, ca adolescent? imatur? printre to?i ace?ti copii ?i adul?i. Scopul lucr?rii este de a schimba percep?ii ?i de a le ar?ta oamenilor c? merit? s? lup?i în absolut orice circumstan?e ?i indiferent de resurse. Am început Delirând pentru o vreme dintr-un impuls pueril ?i habar nu aveam c? o s? scriu ?i o s? tot scriu pân? voi ajunge aici. Una dintre dorin?ele pe care le-am p?strat doar pentru mine a fost s? v?d cum poeziile mele ajung în inimile voastre ?i las? ceva bun acolo, de care s? v? ag??a?i în momentele grele. Exact a?a cum am f?cut ?i eu. Sunt un om ca to?i ceilal?i din jurul meu ?i poate c? dac? m-ai vedea pe strad?, nu mi-ai re?ine chipul ?i nu ?i-ai aminti de mine nici la a doua înt?lnire. E perfect normal ?i? uman. Cum am spus, nu ies în eviden?? cu nimic, dar simt, undeva acolo, c? Dumnezeu ?i-a dorit s? trec prin clipe care s? m? rup? cumva de realitate ?i s? m? propulseze într-un univers doar de el ?tiut. De?i mintea ?i ipotezele mele îmi mai joac? feste din când în când, am realizat în sinea mea c? nu e a?a nici pe departe ?i c? sunt alte persoane mult mai distruse decât am fost eu vreodat? ?i, poate, decât ai fost sau e?ti tu, cel care cite?ti aceste rânduri. Am sim?it toate st?rile din lumea asta: fericire, nostalgie, gelozie, euforie? team?. Am sim?it chiar ?i victoria, ?i e?ecul, de?i nu tocmai echilibrate, formându-se o concordan?? imperfect? între cele din urm?. E?ecul m? afecta diferit atunci când victoria devora tot ce exista în mine? ?i rar. Nu erau multe d??ile în care chiar câ?tigam ceva a?a cum îmi doream, dar erau pl?cute ?i m? f?ceau s? cred c? pot mai mult. Din ce în ce mai mult. Poate c? asta a fost un fel de eroare în dezvoltarea mea moral?, c?ci îmi era din ce în ce mai sete cu fiecare reu?it? ?i ajunsesem s? fiu irascibil? atunci când pierdeam. Probabil c? din aceast? cauz? m-am ?i gândit s? scriu ?i m-am str?duit s? umplu câteva pagini, a?a cum ?tiam eu mai bine. Nu to?i ne na?tem înv??a?i, iar în cazul meu, far? îndoial?, nu a fost talent, ci doar o modalitate de evadare din normalitate. Habar nu aveam c? urma s? formez din asta un stil de via??. Cândva, scrisul a fost lumina de la cap?tul tunelului pentru mine, dar acum e ceea ce m? reprezint? în esen??. Poezia e arta sinelui.? ? Renata N. Dobre