Cadrul teoretic in interiorul caruia vom analiza cateva dintre cele mai importante opere de arta create de Tarkovski, Wong, Puiu si Brancusi este circumscris de cele trei concepte care alcatuiesc, in fapt, si titlul volumului de fata: „Fiinta”, „dedublare” si „eterna reintoarcere”. Privindu-le, inevitabil, prin filtrul subiectivitatii, vom tatona cu acest prilej terenul semnificatiilor pe care acestea le pot purta. In aceasta lucrare, vom analiza: – Capitol 1: Ultimele patru filme ale marelui regizor rus, Andrei Tarkovski: Solaris, Calauza, Nostalghia si Sacrificiul. Vom discuta despre „eterna reintoarcere” la regizorul rus (in opozitie cu Friedrich Nietzsche, cel care a declarat oficial, in secolul al XIX-lea, ca „Dumnezeu a murit” si in relatie cu scrierea lui Mircea Eliade pe aceasta tema). – Capitolul 2: Doua filme ale lui Wong Karwai, In the mood for love si 2046, ideea principala pe care o urmarim fiind „singuratatea/ alienarea individului” data de lip