Abordarea unor teme din domeniul filosofiei mintii este (inca) o intamplare destul de rara in filosofia romaneasca, motiv pentru care initiativa lui Ionut Mladin merita apreciata de la bun inceput. Filosofia mintii (sau a mentalului) este considerata de catre unii cercetatori contemporani drept ramura cea mai importanta a gandirii filosofice din ultimele decenii, ea fiind perceputa ca o prelungire fireasca a "turnurii lingvistice", in ipoteza ca o intelegere adecvata a limbajului are nevoie de o corecta intelegere a mintii.
Din multitudinea de probleme cu care se confrunta filosofia mintii (raportul corp-minte, problema altor minti, problema identitatii personale, locul mintii in lume, problema eului, a actelor cognitive, a constiintei si intentionalitatii etc.), Ionut Mladin a ales o tema clar circumscrisa, aceea referitoare la relatia cognitiva dintre starile mintii si experienta, respectiv si-a propus obiectivul major de a investiga si de a explica pe baze cognitiviste relatia amintita. Cu precizarea, inca de la inceput, ca nu urmareste sa vorbeasca despre "minte" in general, ci doar despre "starile mentale" in raport cu experienta.
Cărți,multe cărți.
