„Poți să înveți, pe dinlăuntru, care e rostul vieții și încotro mergem cu toții... să nu vă fie frică. Voi sunteți curați și buni. Pădurea știe asta. Aveți sufletul plin de dragoste: pădurea o simte. Ați avut un mare năcaz și umblați acum să ajungeți la un liman: pădurea are să vă ajute.“ Ligia și Radu nu înțeleg de ce tatăl lor s-a înstrăinat, vine târziu acasă, trist și cu ochii roșii, nici de ce mama lor pleacă, pe când ei stau mai mult singuri. Într-o zi, cei doi frați hotărăsc să pornească la drum pentru a-și revedea mama. Călătoria se arată anevoioasă, dar oamenii pe care-i întâlnesc îi întâmpină cu duioșie și încurajări. Drumul e prilej bun de reflecție, iar statornicia dragostei lor le asigură puterea să meargă mai departe.
Cărți,multe cărți.
