De ce, Doamne? O radiografie a suferintei

Cartea lui C.S.Lewis nu e, nici pe departe, o pledoarie pentru indoiala. Ea ne da doar dreptul de a nu confunda credinta cu stiinta, de a prefera drumul aventuros si complicat spre Dumnezeu instalarii mieroase, birocratice, in bunavointa Lui. Poti avea, desigur, si sansa unei iluminari salvatoare, poti fi, eventual, un beneficiar al Harului, astfel incat, prin lucrarea Lui, sa te dizolvi in lumina primitoare a Creatorului. Dar asta nu inseamna ca, daca te lovesti si de intuneric, de intrebari, de nesiguranta esti evacuat - necrestineste! - din efortul accidentat al Caii. Ba poate ca abia atunci, asemenea lui Iov, provoci reactia limpezitoare a lui Dumnezeu. - Andrei Plesu Traducere din limba engleza de Tatiana Niculescu. Fragment din cartea "De ce, Doamne? O radiografie a suferintei" de C.S. Lewis: "Acesta este al patrulea si ultimul caiet, aproape gol, pe care il gasesc prin casa. Are, la sfarsit, cateva pagini de socoteli aritmetice vechi de-ale lui J. Voi face din ele stavila acestor insemnari. Nu voi cumpara alte caiete special pentru asta. In masura in care aceste note m-au ferit de prabusirea totala, ca o supapa de siguranta, scrierea lor mi-a facut oarecare bine. Se pare ca celalalt scop la care ma gandisem se baza pe o neintelegere. Am crezut ca as putea descrie o stare si desena o harta a doliului. Doliul se dovedeste insa a fi nu o stare, ci un proces. Nu de o harta are nevoie, ci de o istorie, iar daca nu pun punct la un moment dat acestei istorii, nu vad de ce m-as mai opri vreodata din scris. In fiecare zi apare cate ceva nou de consemnat. Suferinta e ca o vale lunga, o vale intortocheata, in care, la fiecare cotitura, poti sa dai peste o priveliste cu totul noua. Asa cum am scris, nu orice priveliste e noua. Uneori, te trezesti ca ti se infatiseaza exact acelasi peisaj pe care credeai ca l-ai lasat de mult in urma. Atunci te intrebi daca valea nu e un sant rotund. Dar nu e. Exista unele repetari partiale, dar ordinea lor nu e aceeasi. Aici, de pilda, notez o noua faza, o noua pierdere. Fac cat de multa miscare pot, fiindca as fi nebun sa nu ma duc la culcare ostenit. Azi am vizitat locuri vechi, hoinarind pe un drum care-mi facea mare placere pe cand nu eram inca insurat. Si, de data asta, natura nu a fost golita de frumusete si lumea nu mi-a mai parut (cum ma plangeam acum cateva zile) o mahala mizera. Dimpotriva, orizontul, fiecare carare sau palc de copaci ma chemau catre o fericire din trecutul de dinaintea fericirii cu H. Chemarea lor mi s-a parut insa ingrozitoare."