Kawabata este primul scriitor japonez căruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură (1968). Povestirile lui, adevărate bijuterii literare, au simplitatea înșelatoare a artei Extremului Orient. Povestirile lui Kawabata au frumusețea unor stampe japoneze, delicatețea și echivocul lor încărcat de semnificații subterane. Textul care dă titlul volumului Dansatoarea din Izu este considerat la piece de resistance; singurătatea și prima dragoste, căutarea de sine, granița precară dintre inocența copilăriei și conștiința propriei sexualități - acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Când un tânăr ce încearcă să-și exorcizeze sentimentele de tristețe și dezamăgire pornește într-o călatorie, ea se dovedește a fi cu adevărat inițiatică - pe parcusul acesteia se va îndrăgosti fără scăpare de o frumoasă dansatoare. Însă când, văzând-o goală din întâmplare, va afla că ea nu a intrat încă în adolescență, va începe o luptă sfâșietoare între dorință și sentimentul de culpabilitate născut din neașteptata pasiune. Textele vizează emoțiile de nestăpânit care însoțesc procesul maturizării, melancolia declanșată de marile incertitudini și sunt pline de rafinamentul, subtilitatea și ambiguitatea ce camuflează misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.
Cărți,multe cărți.
