Oamenii isi spala trupurile si vesmintele. Doresc sa fie curati. Dar vorbesc folosind o limba murdarita mereu de firea lor. Ceva nu suna bine in declaratiile, in discursurile de acum, in limbajul oficial, dar si in cel curent si anonim. Cum nu suna nici inainte cu decenii, cu un secol sau cu doua. De ce nu sunt acceptate la auz unele cuvinte? Ce ascund? Sunt ele vinovate cu ceva? Sau daca nu sunt de vina cuvintele, atunci ce se petrece? Concluzia este dificila. Cuvintele sufera si ele o agresiune nedreapta, nemeritata, din partea vorbitorilor limbii. Se imbolnavesc si, in cele din urma mor, dispar din lume, aidoma oamenilor. Ramanand ingropate in cimitirele numite dictionare. Limba de lemn, asa cum este ironizata starea de expunere a cuvintelor la atacul indivizilor indoielnici social, pune ansamblul limbii intr-o situatie mult mai rea decat se crede. Relatia dintre deteriorarea limbii, schimonosirea ei istovitoare si politizarea continua, aproape istorica, a ajuns la evidenta. Politiz
Cărți,multe cărți.
