Fiin?a uman? ?i, implicit, lumea au evoluat odat? cu evolu?ia formelor comunic?rii ?i a limbajului, cu dezvoltarea limbii, vorbirii ?i, mai ales, a scrierii. Consemnarea faptelor, ideilor, tr?irilor echivaleaz? cu accederea la nemurire, prin urmare, omul a cputat întotdeauna o modalitate de a-?i l?sa amprenta ?i de a crea pun?i, ceea ce încerc?m s? facem cu to?ii, într-un fel sau altul. Individul î?i coaguleaz? identitatea ?i î?i des?vâr?e?te personalitatea ?i caracterul în raport cu alteritatea, cu cel?lalt, interlocutorul s?u, cel care îl determin? s? se deschid? înspre exterior ?i s? comunice.Astfel, comunicarea ajunge s? fie perceput? drept centrul cunoa?terii, al culturii ?i comportamentului social. Comunicând ne integr?m în societate ?i ne afirm?m existen?a, devenim cu adev?rat oameni ?i ajut?m la dezvoltarea lumii prin deschiderea de noi perspective ?i ancorarea în limbaj. Miza comunic?rii ?i a transmiterii de informa?ie era, ?i este în continuare, ?i aceea de a surprinde adev?rul prin toate mijloacele posibile, ?i de a reda faptele în a?a fel încât acestea s? devin? repere din genera?ie în genera?ie ?i s? construiasc? realitatea. Prelu?m ?i noi dezideratul de mai sus ca idee tutelar? a lucr?rii noastre.
Cărți,multe cărți.
