?Tabloul nu este doar expresia unei judec??i corecte ?i a unei în?elegeri exacte a componentelor sale materiale, ci jonc?iunea a dou? spa?ii: cel obiectiv, al pânzei ?i al instrumentarului, ?i cel interior, imponderabil ?i imposibil de cuantificat, al memoriei atavice, al proiec?iilor vizionare ?i al leg?turilor inefabile cu n?zuin?ele ?i obsesiile speciei, dar ?i cu determin?rile surde ale cosmosului. Pentru a surprinde aceast? dinamic? a con?tiin?ei artistice ?i a con?tiin?ei de ?ine a omului, prin însu?i actul de a face, de a structura, de a da sens, adic? de a compune, Jeno Bartos deschide tot mai mult spa?iul de referin??, trecând de la compozi?ie la spa?iul plastic, de aici la spa?iul în pictur?, în ?tiin?e, în psihologie, în filosofie etc.? (Pavel ?u?ar?)